Cateodata ma simt atat de singur, nu stiu de ce, dar se simte in asa fel de parca am mai retrait momentul.Afara e frig, si bate vantul, cred ca imparte starea cu mine.Ma simt presat, de timp si treaba, de emotii si stres de tot ce ma-mpinge sa ating o leaca succesul.
Azi am stat toata ziua cu nasu' matematica si-n calcule, si-n scheme electrice, si-n calcule iara pana mi-a iesit montajul (am cutreierat prin Bucuresti vreo 4 ore, si-am trecut si pe la liceu :))) ).Mi-am recapatat rabdarea si dorinta de a exista, de a trage aeru' asta toxic pe nari si de a lua totu'n piept (haha).Acum cand simt pledoaria asta de moarte ce ma striveste parca iar vreau sa-mi hibernez creierii si sa ma bucur de Alzheimerul meu avansat si de lipsa mea de putere de viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu