Logos

    Vorbesc putin.Poti spune ca nu sunt o fiinta sociabila.Am fost stigmatizat pentru ca nu-mi ies foarte multe cuvinte pe gura, dar imi place sa observ si sa-mi vorbesc mie.
    Conform legilor sociale ar trebui sa dai aiurea din gura despre orice subiect care devine viral sau se intampla intr-un moment oarecare. Nu conteaza subiectul sau parerea ta reala, conteaza sa iti faci interlocutorul sa se simta bine cand scoate balarii pe gura si sa-l aprobi cat de cat chiar daca nu imparti aceeasi...Da.Da !
    Hm ! Imi place sa observ si sa ascult entuziasmul cu care partenerul de conversatie vorbeste.Ochii intotdeauna sunt cei mai importanti, parca ii privesti direct in norul de idei ce si l-a format si e gata sa-i dea share, iar buzele care-si schimba mereu forma si cu o pofta nestapanita accentueaza tonul si importanta ideii.
    Umerii participa si ei la conversatie, sunt stalpul care cutremura si sunt mereu in opozitie cu discutia, te contrazic fara sa iti dai seama.O conversatie e mai mult decat cuvinte spuse.In clasa I, Curicuta Licuta Elena, prima mea invatatoare a spus clar si raspicat clasei "Intotdeauna gandeste ceea ce vei scoate pe gura" si lege s-a facut (pentru putin timp).
   Nu imi place sa vorbesc pentru ca stiu ca ideile mele sunt cam slabe, parerile mele nu au o baza fixa, si imi place sa stiu ca sunt stapan pe ceea ce vorbesc.

Nu sunt perfect, o conversatie o pot strica instant sau o pot duce la infinit, dar ma simt ca un elefant care merge pe sfoara la 500 de metri deasupra lavei.Intotdeauna cad :D.

Ideea e ca barfa, vorba spusa de dragul de a vorbi si nonsensul au devenit baze a conversatiei.

Incepusem sa scriu despre cuvant, m-am razgandit pe drum,dar o sa continui cu doua definitii simple.

LÓGOS, logosuri, s. n. 1. (Fil.) Termen care denumește ordinea necesară, proprie Cosmosului și gândirii omenești, rațiunea cosmică sau destinul, rațiunea divină, o ipostază a divinității, spiritul și rațiunea universală. 2. (Ir. și fam.) Cuvântare, discurs. – Din ngr. lógos, fr. logos. 

CUVẤNT, cuvinte, s. n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor; vorbă. ◊ Cuvânt simplu = cuvânt care conține un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte. Cuvânt compus = cuvânt format prin compunere. Cuvânt derivat = cuvânt format prin derivare. Cuvânt-matcă = cuvânt care se află în fruntea unui articol de dicționar, sub care se grupează și se glosează toate variantele și expresiile, uneori și derivatele și compusele. ◊ (Lingv.: în compusul) Cuvânt-titlu = cuvântul definit în articolul de dicționar respectiv. ◊ Expr. A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi în stare (sub impulsul unor stări afective puternice) să exprimi ceea ce gândești. Cu alte cuvinte = a) exprimând același lucru altfel; b) deci, prin urmare, așadar. Într-un (sau cu un) cuvânt = pe scurt, în concluzie, deci, așadar. În puține cuvinte = pe scurt, în rezumat. Cuvânt cu (sau de) cuvânt = fără nici o modificare, exact, fidel. Dintr-un cuvânt = imediat, numaidecât. ♦ Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea cuvintelor; calambur. Cuvinte încrucișate = joc distractiv-educativ în care trebuie găsite, pe baza unor indicații date, o serie de cuvinte astfel aranjate într-o figură geometrică împărțită în pătrățele, încât cuvintele citite orizontal să aibă o literă comună cu cele citite vertical. 2. Gând, idee exprimată prin vorbe; spusă. ◊ Cuvânt greu = vorbă hotărâtoare; (la pl.) vorbe de dojană, de ocară. Cuvânt introductiv sau cuvânt înainte = prefață, introducere (la o lucrare). Purtător de cuvânt = persoană autorizată să exprime în mod public păreri care arată punctul de vedere al forului pe care îl reprezintă. ◊ Expr. A pune un cuvânt (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva. În (toată) puterea cuvântului = în înțelesul adevărat, pe deplin, cu desăvârșire. A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă. (Reg.) A începe cuvânt = a începe vorba, a spune. ♦ Subiect de vorbă, de povestire, istorisire. 3. Cuvântare, discurs, conferință. ◊ Expr. A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o ședință, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi. A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare). A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile (într-o adunare). 4. Învățătură, îndrumare, sfat; p. ext. dispoziție, ordin. ◊ Expr. A înțelege (sau a ști) de cuvânt = a asculta de spusele, de sfaturile cuiva. Cuvânt de ordine = dispoziție dată de un superior. 5. Promisiune, făgăduială; angajament. ◊ Expr. Om de cuvânt = om care își ține făgăduielile. Cuvânt de onoare (sau de cinste, de om) = promisiune sau asigurare care angajează cinstea cuiva. A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva. (A crede) pe cuvânt = (a crede) fără a mai controla exactitatea spuselor. A-și ține cuvântul sau a se ține de cuvânt = a-și îndeplini o promisiune făcută. 6. Părere, opinie exprimată; punct de vedere. ♦ Libertate, drept de a revendica ceva. 7. (Mai ales la pl.) Discuție; ceartă, ciorovăială. ◊ Expr. Schimb de cuvinte = discuție aprinsă, ceartă, sfadă. (Reg.) Nu-i cuvânt = e indiscutabil. 8. Motiv, rațiune, cauză. ◊ Expr. Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, la drept vorbind. 9. (Înv.) Știre, veste, informație; zvon. 10. (Înv.) Înțelegere, pact, acord, convenție. 11. (Rar) Facultatea de a vorbi; voce, grai. 12. (În sintagmele) Cuvânt-cheie = a) termen folosit pentru a marca o diviziune într-un catalog (de bibliotecă); b) termen al unei unități frazeologice pe care cade accentul semantic. Cuvânt-vedetă = termen ales din titlul unei lucrări sau al unei publicații, care folosește la orânduirea alfabetică a lucrării în catalogul general sau în catalogul pe materii. 13. (Inform.) Ansamblu de cifre binare care poate fi tratat ca o unitate de informație la un moment dat. – Lat. conventus „adunare, întrunire”, conventum „înțelegere”.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Martorul divin

Ma gandesc inca de mic sa devin un fel de martor divin si sa traiesc pe veci.Dorinta mea e sa vad sfarsitul evolutiei omului.Vreau sa fiu martorul apogeului fiintei umane si a planetei Terra, sa stiu ce vor descoperii si cum o sa arate lumea la un infinit de ani de aici incolo.

Vu Deja

Cateodata ma simt atat de singur, nu stiu de ce, dar se simte in asa fel de parca am mai retrait momentul.Afara e frig, si bate vantul, cred ca imparte starea cu mine.Ma simt presat, de timp si treaba, de emotii si stres de tot ce ma-mpinge sa ating o leaca succesul.

Azi am stat toata ziua cu nasu' matematica si-n calcule, si-n scheme electrice, si-n calcule iara pana mi-a iesit montajul (am cutreierat prin Bucuresti vreo 4 ore, si-am trecut si pe la liceu :))) ).Mi-am recapatat rabdarea si dorinta de a exista, de a trage aeru' asta toxic pe nari si de a lua totu'n piept (haha).Acum cand simt pledoaria asta de moarte ce ma striveste parca iar vreau sa-mi hibernez creierii si sa ma bucur de Alzheimerul meu avansat si de lipsa mea de putere de viata.

Si cand te gandesti la...

Si cand te gandesti la cate ai indurat pana acum...
Si cand te gandesti la cat o sa mai ai de indurat...

Dacheeba !

       Cand te loveste (nu conteaza ce), simti si reactionezi.Bai frate, dar cand ii dai in orgoliu unei persoane cu o pietricica o sa se reverse peste tine un munte intreg.Sentimentele negative ca ura si orgoliul sunt cele mai sincere , obiective si traite la perfectie fara ca persoana sa-si subestimeze sau sa incerce sa poata sa controleze asemenea trairi. <- Asta era ca introducere, nu conteaza decat sati aduc aminte sau sa-ti explc cum sta treaba.

Nu ca v-ar interesa, dar eu imi pot controla tot ce simt si nu stiu cum am reusit performanta asta.Poate de la ignoranta fata de unii, altii sau de la nepasarea sublima pe care am puratat-o pana acum societatii de consum si a prostitutiei inteligentei majoritatii care dpdv al societatii are putere si minoritatea luminata trebuie sa mergem dupa ei.Suntem codusi dupa deciziile pe care ei le iau.

Cat am fi putut noi realiza, daca am fi fost liberi sa facem tot ce ne dorim si am fi avut resurse sau eram incurajati.Da , tu ! Ce puteai sa realizezi pana acum daca aveai resursele necesare? Hm ?! Sau poate vroiai doar incurajare...Gandeste-te !Acum.

Sunt multe, huh? Ei ,las' ca vine si vremea noastra !

Google+ si Facebook !

          Site-uri de socializare.Destul de stupidă luptă, incă de pe vremuri, dintre două sau mai multe persoane care se bat pe clienţi şi se duşmanesc.
N-ar fi o problemă dacă nu s-ar zbate să strângă cât mai mulţi dintre noi ca adepţi, DA-AR...Google+ e mult mai şmecher decât facebook.

E mai complicat decât Facebook şi-ţi permite să-ţi categoriseşti prietenii pe cercuri (asta nu înseamnă că eşti rasist) şi fiindcă e mai complicat înseamnă că nu se vor strânge atâtea prinţese şi cocalari.Pe lângă asta, îţi mai oferă şi control asupra orice împărtaşeşti  şi a felului in care vrei să primeşti "împărtăşanii" de la alţii.

Mai ai şi siguranţa datelor pe care îndrazneşti să le acorzi (e mult mai sigur decât la Fb) şi intimitatea ta e în jur de 98% protejată.

Nu te mai adaugă toţi boii/vacile ,iar prietenii ţi-i gaseşti mult mai rapid după tot felul de legături comune sau doar folosind google.

Ai un control deplin asupra orice vrei tu de pe pagina Google+.

Inca o chestie tare, poti dezactiva comentaiile statusurilor tale :)


Facebook-ul m-a dezamăgit prin simplul fapt ca devine uşor un hi5. Cocalarii ăştia distrug tot in cale ca lăcustele.Unde intră,devine un gunoi;la fel ca ei.

Fo' Shizzle

Ete ba, cu facebook te poti face jurnalist imediat.Unul face o imagine de la zeci de kilometrii iar altul de la cativa kilometrii.


asta e de la Carrefour Orhideea ! http://instagram.com/cosminzodila/

Asta de prin Colentina.

Si varianta far,far away ! e incercuit cu rosu !

Iar fulgerul a lovit in Voluntari !